De la îngrijitorii de pisici din vremea Imperiului Otoman la gardienii binevoitori din orașul contemporan, legătura specială a Istanbulului cu pisicile sale datează de secole.
În fiecare zi, pe străzile întortocheate ale Istanbului, în moschei, în stațiile de metrou și în cafenele, se creează un echilibru fragil și fascinant.
Peste 15 milioane de oameni își revendică puțin spațiu în cel mai mare oraș al Turciei, care se întinde în Europa și în Asia, de-o parte și de alta a Bosforului, asemenea unei pisici de casă așezate jumătate pe canapea și jumătate pe măsuța de cafea. Este o imagine potrivită, dat fiind că aici trăiesc și un sfert de milion de pisici fără stăpân.
Pisicile fac parte din atmosfera și istoria orașului, așa cum o fac și covoarele colorate, de vânzare la fiecare colț de stradă. Acesta este un oraș folosit în comun, care toarce cu freamătul iubirii și al vieții.
„Pisicile din Istanbul nu sunt, în principiu, nici animale de companie, nici vagaboande, ci o combinație”, spune Marcel Heijnen, fotograf și autor al cărții City Cats of Istanbul, potrivit BBC. El subliniază că pisicile nu aparțin cuiva anume, „ci sunt îngrijite de comunitățile din cartierele lor”.
Heijnen mai spune că nu a mai întâlnit nicăieri un asemenea respect pentru pisici.
„Fiecare municipalitate are un departament veterinar care se îngrijește de animalele de pe stradă din sectorul lor, oferind servicii gratuite de sterilizare pentru pisicile fără stăpân”, explică Fatih Dağlı, co-fondator al Muzeului Pisicii din Istanbul. „Clinicile veterinare private oferă, de asemenea, servicii la preț redus pentru pisicile de pe stradă, iar localnicii contribuie adesea la plata facturilor veterinare.”
Acest devotament față de pisici nu este ceva nou. „Îngrijirea și aprecierea pisicilor fără stăpân au început încă din perioada în care Istanbulul se afla sub dominație otomană”, spune Heijnen.
„În acea vreme, fundații locale se asigurau că animalele de pe stradă erau îngrijite. Iubirea aceasta pentru animalele fără stăpân a creat și o o profesie cu normă întreagă - mancacı («îngrijitor de pisici»). Mancacı avea sarcina de a se asigura că pisicile orașului erau hrănite, iar locuitorii puteau, de asemenea, să cumpere mâncare de la el și să hrănească pisicile personal.”
Dağlı plasează rădăcinile acestei conexiuni speciale chiar mai devreme. „Pe vremea fenicienilor, mulți negustori care navigau pe mare obișnuiau să țină pisici la bord pentru a-i proteja de rozătoare”, spune ea, adăugând că, împreună cu corăbiile negustorilor de mătase și mirodenii care au ajuns în porturile aglomerate ale Istanbulului în epocile romană și otomană, au venit și nenumărate feline.
Astăzi, locuitorii din Istanbul sunt în continuare bucuroși să-și împartă spațiile - de la interior și de la exterior, de deasupra și de dedesubtul pavajelor - cu pisicile. Într-atât încât denumirea de Catstanbul (Mâțstanbul) este acum folosită de iubitorii de pisici din întreaga lume - și mulți turiști vin aici în mod special pentru a vedea pisicile.
Spre deosebire de alte locuri mai puțin primitoare din lume, unde animalele fără stăpân au o viață mult mai grea pe străzi, în Istanbul pisicile pare că trăiesc într-un soi de paradis. Dacă te plimbi prin zona istorică Fatih pentru a vedea celebra Moschee Albastră sau Hagia Sofia, sunt șanse mari să te întâlnești cu motanul Sulo. Cotoiul tigrat dolofan, gri cu alb, pozează cu plăcere pentru turiști în Piața Sultanahmet, niciodată prea departe de vânzătorul de ziare care are grijă de el.
În cartierele de pe coline și de-a lungul Bosforului, pisicile se tolănesc pe bănci și pe trepte sau se ghemuiesc pentru un somn de prânz în căsuțe de lemn în formă de A. Pe lângă piețe și stațiile de metrou, se găsesc mereu boluri cu hrană uscată și apă pentru pisicile flămânde din zonă, iar localnicii și turiștii de la cafenele și restaurante adesea împart din porțiile lor cu pisicile care vin la mese și li se freacă de picioare.
Multe magazine țin pisici ca animale de companie, o strategie eficientă pentru a ademeni turiști înăuntru. Și mai multe au lângă intrare boluri cu hrană și apă pentru pisicile care trec pe acolo, asemenea navetiștilor aflați în drum spre serviciu sau spre casă.
Astăzi, pisicile au un rol diferit. Ele au devenit ambasadori turistici neoficiali, îmblânzind atmosfera unui oraș agitat și aglomerat. Multe dintre pisicile de stradă ale Istanbulului ți se vor băga printre picioare și în fotografii, iar fețele, lăbuțele și mieunatul lor îți vor rămâne în minte și în suflet mult timp după ce ai părăsit acest loc.
